Elisabeta de Wied, prima regină a României, scriitoarea Carmen Sylva

Viaţa şi opera (1843-1916)

Anii 1843-1868 Anii 1869-1879 Anii 1880-1890 Anii 1891-1916

Nouă biografie (germană): (Colecţia Centrului de Cercetare Carmen Sylva, Arhiva Princiară de Wied, vol. 8)

1843	29 decembrie 1843: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, primul copil al principelui Hermann de Wied şi a soţiei sale, Maria prinţesă de Nassau, se naşte în Neuwied. Primeşte primul prenume de la naşele sale, regina Elisabeta a Prusiei şi marea ducesă a Rusiei, pe atunci mireasa ducelui de Nassau.
1845	Se naşte prinţul Wilhelm, fratele Elisabetei.
1848	Călătorie a familiei în Anglia.
1850	Se naşte prinţul Otto, fratele cel mic al Elisabetei, care vine pe lume cu un defect de conformaţie. Mama, principesa Maria, suferă de tulburări neurologice cu simptome de paralizie.
1850-1853	Familia se stabileşte la Bonn în vila "Vinea Domini", din cauza tratamentului prinţului Otto. 1852-1853 Principele Hermann de Wied călăşte însoţit de cumnatul său prinţul Nicolae de Nassau în America de Sud.
1854	Familia călătoreşte la Paris pentru tratamentul principesei Maria prin contele Szapary. Prinţesa Elisabeta vizitează cursurile la o şcoală franceză.
1855-1856	Prinţesa Elisabeta primeşte lecţii de la domnişoara Lavater, o nepoată a renumitului fizionomist eleveţian, Johann Caspar Lavater.
1856-1858	ţia Elisabetei este preluată de însuşi principele Hermann zu Wied.
1858-1860	Este angajat ca învăţător al Elisabetei dr. Georg Sauerwein. 1858 Prinţul Wilhelm, frate Elisabetei, este trimis la şcoala din Basel.
1860	Confirmarea evanghelică a Elisabetei. Lecţii de istorie, istoria religiei şi de logică la pastorul Harder.
1861	Elisabeta stă şase săptămâni la curtea regală de la Berlin, unde este invitată de naşa ei, regina-văduvă Elisabeta de Prusia. Prima întâlnire cu principele Karl-Anton von Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul ei socru, şi cu prinţul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul ei soţ.
1862	Moare prinţul Otto, fratele cel mic al Elisabetei. Familia călătoreşte la Baden-Baden. Elisabeta este introdusă în societate.
1863	Primul bal al Elisabetei la curtea ducală din Baden-Baden.
1863-1864	Călătorie cu mătuşa sa, marea ducesă Elena a Rusiei, o cumnată a ţarului Alexandru, la Ouchy (situat pe marginea Lacului Geneva) şi apoi în Rusia, la Petersburg, und locuieşte la marea ducesă în palatul Mihail. Ia lecţii de pian de la Artur Rubinstein şi Clara Schumann.
1864	Călătoreşte în luna martie cu mătuşa sa la Moscova. O ajunge ştirea decesului tatălui ei, principele Hermann de Wied. Mama sa, principesa Maria de Wied, se mută de la palatul din Neuwied la palatul din Monrepos, în apropiere de Neuwied. În toamnă Elisabeta se reîntoarce din Rusia cu mătuşa sa, Elena, trecând din nou pe la Ouchy în Elveţia. În iarnă vizitează rudele familiei de Waldeck în Arolsen.
1865	Călătorie cu mama sa la Baden-Baden. 1865-1866: Călătoria în orient a fratelui Elisabetei, principele Wilhem de Wied.
1866	Călătorie cu mătuşa, marea ducesă Elena a Rusiei, la Bad Ragaz în Elveţia. 10 mai 1866: Prinţul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen este proclamat Domn al României sub numele de Carol I.
1866-1867	Elisabeta stă pentru câteva luni la Neapole în Italia la familia mătuşii sale Thereza de Oldenburg.
1867	Moare unchiul Elisabetei, prinţul Maximilian de Wied, cunoscut etnolog. Elisabeta călătoreşte cu mătuşa sa, marea ducesă Elena a Rusiei, la Karlsbad, vizitează expoziţia mondială la Paris şi stă pentru un timp la Bad Ragaz.
1868	Călătoreşte în vară cu mama sa în Suedia, unde vizitează familia mătuşii sale, Regina Sophie a Suediei, soţia regelui Oskar al II-lea. Petrece toamna împreună cu mătuşa sa, marea ducesă Elena a Rusiei, în Heidelberg.
1869	12 octombrie 1869: Elisabeta se află cu mama sa la Bonn, unde are loc o întâlnire cu Domnitorul Carol I al României, care în aceeaşi seara o cere pe Elisabeta de soţie. 15 noiembrie 1869: Nunta Domnitorului Carol I. al României cu Prinţesa Elisabeta de Wied în palatul Neuwied după ritualul catolic şi evanghelic în prezenţa unei delegaţii româneşti, a împărătesei Augusta a Prusiei, trimişi ai împăratului Franţei şi ai ţarului Rusiei şi sub urările de bine ale populaţiei din Neuwied. Au loc baluri, recepţii, concerte, focuri de artificii cu ocazia nunţii. Perechea princiară porneşte în călătorie spre România, trecând prin Viena şi Budapesta. De aici continuă călătoria pe Dunăre pe vasul "Franz-Joseph" al împăratului austriac până la graniţa de la Turnu Severin, unde sunt întâmpinaţi de oficialităti româneşti şi de populaţie. Continuă călătoria cu vaporul până la Giurgiu, iar de acolo cu trenul până la Bucureşti. In gara Filaret sunt întâmpinaţi de întreaga clasă politică, înalta societate şi de populaţia Bucureştiului. Urmează ceremonia religioasă la catedrala mitropoliei după ritul orotox. Doamna Elisabeta primeşte în dar de la oficialităţile capitalei o diademă cu perle. Sosirea în palatul regal pe Calea Victoriei.
1870	La 8. septembrie se naşte prinţesa Maria (Itty), primul şi unicul copil al Elisabetei şi a lui Carol I. al României.
1871	Doamna Elisabeta începe să se angajeze pentru binele ţării: sprijină azilul pentru copii "Elena Doamna" şi înfiinţează o organizaţie de traducere de carte pentru copii din limba franceză. Prima criză dinastică iscată din cauza războiului germano-francez din 1870-1871. Perechea princiară călătoreşte prin ţară prin mai multe regiuni, mai ales prin Modova, pentru a cunoaşte ţara şi a se arăta populaţiei. Prima vizită a principesei-mame Maria de Wied în Bucureşti. În vară, familia princiară îşi petrece pentru prima dată un timp la munte, în mănăstirea din Sinaia.
1872	Incep construcţiile vilei Segenhaus de lângă Neuwied, menită să fie reşedinţa de văduvă a pincipesei-mame, Maria de Wied.
1873	In iarnă moare marea ducesă Elena a Rusiei. Prima călătorie a cuplului princiar cu fiica lor, Maria, în Germania. Vizită la rudele din Neuwied, la Segenhaus, reşedinţa de văduvă a principesei-mame Maria de Wied, şi la Krauchenwies, reşedinţa de vară a familiei Hohenzollern-Sigmaringen. Reîntoarcere la Sinaia. Primele planuri ale Domnitorului Carol de a construi aici o reşedinţă de vară.
1874	Se îmbolnăveşte prinţesa Maria de scarlatină şi difterie, după o vizită cu Doamna Elisabeta la un azil de orfani în Bucureşti. Moartea prinţesei Maria în 28 martie, înmormântare în parcul palatului de la Cotroceni în Bucureşti. Doamna Elisabeta se îmbolnăveşte de depresie şi pleacă la o cură de însănătoşire la Franzensbad.
1875	Angajează pe Zdislaw Lubicz ca pianist al curţii şi înfiinţează un cerc muzical sub îndrumarea lui. Prima întâlnire cu poetul şi diplomatul român Vasile Alecsandri. 10 august 1875: Se pune piatra de temelie a castelului Peleş în Sinaia. Impreună cu celelalte documentele zidite la temelia castelului este pusă şi poezia Elisabetei "La temelia Castelului Peleş" (apărută ulterior în volumul ei de versuri "Meine Ruh'" - Liniştea mea -, publicat la Bonn în 1884). Publică primele traduceri de poezii româneşti în germană (printre care de Mihai Eminescu şi Vasile Alecsandri) sub pseudonimul E. Wedi (anagramă a numelui ei, Elisabeta de Wied): "Rumänische Dichtungen" în revista "Die Gegenwart", nr. 19 din 11 mai 1878.
1876	Vizită în luna mai a principesei-mame, Maria de Wied, însoţită de baronul de Roggenbach. Elisabeth începe să citească cronicile istorice şi legendele româneşti.
1877-1878	Războiul ruso-turc (Războiul de Independenţă a României). Doamna Elisabeta organizează un lazaret în parcul palatului regal din Bucureşti şi îndeamnă pe doamnele din înalta societate a României să ajute la îngrijirea răniţilor de război. Victoria trupelor române sub comanda Domnitorului Carol I. la Plevna. România este proclamată stat independent de imperiul otoman.
1879	Elisabeta publică libretul operei "Vârful cu Dor" după o baladă românească sub pseudonimul F. de Laroc (anagramă după "Femme de Carol") împreună cu compozitorul Zdislaw Lubicz. Călătorie la Scheveningen cu principesa-mamă, Maria de Wied, fratele ei, principele Wilhelm de Wied, şi rudele din Suedia. Se construieşte castelul Foişor în Sinaia.
1880	Debutul literar sub pseudonimul Carmen Sylva. Publicaţii: "Sappho"", poem epic, Leipzig: F. A. Brockhaus. "Hammerstein", poem epic, Leipzig: F. A. Brockhaus. Vizite de stat ale cuplului princiar la Bad Ischl, Berlin şi Dresda. Se stabileşte ordinea de succesiune la tronul României prin numirea ca prinţ moştenitor a unui nepot al Domnitorului Carol, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Vizita principelui Wilhelm de Wied şi a compozitorului Ivar Hallström la Sinaia. Elisabeta începe colaborarea cu Hallström (Albumul Sinaia). La 26 decembrie se inaugurează un grup statuar de marmură, dăruit principesei Elisabeta de soţiile ofiţerilor în semn de mulţumire pentru angajamentul ei la îngrijirea soldaţilor în timpul Războiului de Independenţă a României.
1881	La 14 martie este proclamat Regatul român în frunte cu perechea regală Carol I. şi Elisabeta. Încoronarea: 10 mai 1881. Incepe angajarea intensivă a Reginei Elisabeta în domeniul social, pedagogic şi cultural. Infiinţează şcoala de cusut "Şcoala Elisabeta Doamna", clinica "Elisabeta Doamna", diferite organizaţii sociale; încurajează industria casnică, în special cusutul şi tesătoria. Publicaţii: "Stürme" (vijelii), versuri epice, Bonn: Strauss. "Rumänische Dichtungen", poezii româneşti traduse în germană de Carmen Sylva, ediţie îngrijită şi adăugită de Mite Kremnitz, Leipzig: W. Friedrich, Verlag des "Magazin für die Literatur des In- und Auslandes"; Leipzig: Kröner, 1881.
1882	Elisabeta se îmbolnăveşte de malarie, este operată din cauza unei otite; stare de surmenaj din cauza muncii în exces. Călătoreşte pentru a se reface în Italia şi la Segenhaus împreună cu prieteni intelectuali şi artişti invitaţi să o însoţească, printre care se numără Vasile Alecsandri, sculptorul Carl Cauer şi compozitorul August Bungert. Publicaţii : "Poveştile Peleşului", apare drept carte de premii pentru elevii din şcolile din România (în traducerea în româneşte de Dimitrie Sturdza, înaintea ediţiei originale germane "Pelesch-Märchen" din 1883 la Bonn). "Leidens Erdengang. Ein Märchenkreis" (Pelegrinajul suferinţei. Un ciclu de poveşti), Berlin: Duncker. "Die Hexe" (Vrăjitoarea), poem epic după o statuie de Carl Cauer, Berlin: Duncker. "Ein Gebet" (O rugăciune), nuvelă, Berlin: Duncker. "Jehovah", poem epic, Berlin: Duncker, 1882 und Leipzig: Friedrich, 1882. "Les pensées d'une reine" (Cugetările unei regine), aforisme în limba franceză, ediţie îngrijită şi cu o prefaţă despre regina poetă de scriitorul francez Louis Ulbach, Paris: Calmann-Lévy.
1883	Elisabeta îi invită pe compozitorii August Bungert şi Ivar Hallström la Segenhaus. Inaugurarea castelului Peleş la 7 octombrie. Documentul de inaugurare este pictat şi scris de însăşi Regina Elisabeta. Publicaţii : "Pelesch-Märchen" ("Aus Carmen Sylva's Königreich"/ Din regatul Carmen Sylvei, volumul 1), prima şi a 2-a ediţie: Bonn: Strauss; prima şi a 2-a ediţie Leipzig: Friedrich.
1884	Călătoreşte la München, unde pictorul Franz Lenbach îi face trei portrete în pastel. Publicaţii: "Meine Ruh'" (Linistea mea), poezii, Leipzig: W. Druglin; Berlin: Duncker, 1884. "Handzeichnungen" (Schiţe de mână), povestiri şi schiţe, Berlin, Duncker. "Mein Rhein" (Rinul meu), poezii, cu illustraţii de E. Doeppler şi 20 de grafice de F. Krostewitz şi R. Heinrich, prima şi a 2-a ediţie, Leipzig: Titze. Iese în Germania primul roman epistolar scris în colaborare cu Mite Kremnitz sub pseudonimul Dito şi Idem: "Aus zwei Welten" (Din două lumi), Leipzig: Friedrich.
1885	Publicaţii: "Durch die Jahrhunderte" (De prin veacuri), "Aus Carmen Sylva's Königreich"/ Din regatul Carmen Sylvei, volumul 2: povestiri şi repovestiri după balade şi legende din istoria României de la Decebal şi până la Regele Carol I., cu o dedicaţie lui Vasile Alecsandri), Leipzig: Friedrich. "Islandfischer", traducerea în germană a romanului francez "Pecheurs d'Islande" de Pierre Loti, Bonn: Strauss.
1886	Inaugurarea catedralei Curtea de Argeş, renovată la îndemnul Regelui Carol I. de arhitectul Charles-André-Lecomte du Nouy. Elisabeta dăruieşte mănăstirii un evangheliar pictat de ea în amintirea fiicei sale decedate, prinţesa Maria. Publicaţii: "Mein Buch" (Cartea mea), versuri la desenurile de C. M. Seyppel, Düsseldorf: Felix Bagel. "Astra", roman epistolar de Dito şi Idem, prima şi a 2-a ediţie, Bonn: Strauss. "Anna Boleyn" de Dito şi Idem, dramă istorică, Bonn: Strauss.
1887	Scriitorul francez Pierre Loti vine la invitaţia reginei la Sinaia. Publicaţii: "Es klopft" (Bate la uşă), nuvelă, Regensburg: Wunderling. "Feldpost" (Scrisori de pe front) de Dito şi Idem, roman epistolar, Bonn: Strauss.
1888	Vizita perechii imperiale austriece Franz Joseph şi Elisabeta (Sisi) la Sinaia. Publicaţii: "Pelesch im Dienst. Ein sehr langes Märchen für den Prinzen Heinrich XXXII. von Reuß" (Robia Peleşului. O poveste foarte lungă pentru prinţul Heinrich al XXXII-lea de Reuss), Bonn: Strauss. "In der Irre" (Rătăcire) de Dito şi Idem, Bonn: Strauss. "Rache und andere Novellen" (Răzbunare şi alte nuvele) de Dito şi Idem, Bonn: Strauss. Apare a doua ediţie în mare parte înnoită a aforismelor franceze: "Les pensées d'une reine", ediţie îngrijită de Pierre Loti, Paris: editura Calmann-Lévy. Regina Elisabeta este distinsă cu premiul Botta al Academiei franceze pentru noua ediţie a volumului de aforisme "Les pensées d'une reine".
1889	Moştenitorul prezumtiv al tronului, prinţul Ferdinand, se stabileşte în Bucureşti. Elisabeta călătoreşte la Domburg în Olanda. În colaborare cu August Bungert ia naştere ciclul de lieduri "Eine Reise in Liedern" (O călătorie în cântece), după poeziile Carmen Sylvei. Publicaţii: "Lieder aus dem Dimbovitzathal" (Cântece de pe Valea Dâmboviţei), poezii populare româneşti culese de Elena Văcărescu, traduse în germană de Carmen Sylva, Bonn: Strauss. Şedere la Segenhaus împreună cu Elena Văcărescu şi August Bungert, colaborare intensivă pentru a pune pe muzică versurile din "Lieder aus dem Dimbovitzathal" (Cântece de pe Valea Dâmboviţei).
1890	Elisabeta este primită ca membru onorific al Academiei Române din Bucureşti. Călătorie în Scoţia, unde este distinsă cu titlul "Bardess of Wales". Pleacă la Viena pentru a pregăti reprezentaţia tragediei scrise de ea, "Meşterul Manole", la Burgtheater pentru anul 1891. Publicaţii: "Deficit", roman, Bonn: Strauss. "Frauenmuth" (Curaj de femeie), piese de teatru, Bonn: Strauss. "Die Sphynx", poem epic din cartea "Mein Buch", scris şi ilustrat de Carmen Sylva, cu note muzicale de August Bungert şi o traducere în franceză a textului de Elena Văcărescu, Friedrich Luckhardt, Berlin şi G. Schirmer: New York. "Vom Amboss" (Sub pondere), aforisme, prima şi a 2-a ediţie Bonn: Strauss.
1891	Inceputul "problemei Văcărescu". Elisabeta susţine logodna dintre prinţul moştenitor Ferdinand şi domnişoara ei de onoare, Elena Văcărescu, în ciuda împotrivirii parlamentului acestui proiect de căsătorie a prinţului cu o româncă. Regele anulează logodna. Elisabeta, care nu vrea să se despartă de domnişoara ei de onoare, ia calea exilului. Petrece tot restul anului la Veneţia şi la Pallanza. Publicaţii: "Handwerkerlieder" (Cântece de meşteşugari), poezii, Bonn: Strauss. "Heimath" (Patria), poezii, Bonn: Strauss. "Meerlieder" (Cântecele mării), poezii, Bonn: Strauss. "Weihnachtskerzchen von Pallanza" (Lumânări de Crăciun din Pallanza), poezii, Pallanza: Vercellini.
1892	Elisabeta pleacă la Segenhaus, unde rămâne până în 1894. Regel Carol o vizitează de patru ori la Segenhaus (în noiembrie 1892, în ianuarie şi august 1893 şi în mai 1894). Logodna prinţului moştenitor Ferdinand cu prinţesa Maria de Sachsen-Coburg şi Gotha. Vizită a prinţesei Maria împreună cu mama sa la Segenhaus, pentru a se prezenta Reginei Elisabeta. Publicaţii: "Meister Manole"(Meşterul Manole), tragedie, Bonn: Strauss. "Bucarest", eseu în franceză în revista "Les Capitales du Monde", nr. 12, pag. 297-320, Paris.
1893	10 ianuarie 1893 (stil vechi: 29. decembrie 1892): Nunta perechii princiare moştenitoare are loc la în Sigmaringen, în absenţa Reginei Elisabeta. 15 octombrie: Se naşte primul copil al cuplului princiar moştenitor Ferdinand şi Maria, Carol (viitorul Rege Carol al II-lea). Publicaţii: "Um ein paar Stiefelchen" (Micile botine), comedie, Neuwied: Strüder.
1894	Reîntoarcerea Reginei Elisabeta în România, primirea festivă în Bucureşti şi sărbătorirea cununiei de argint a cuplului regal.
1895	Inaugurarea Bibliotecii Universitare şi a Fundaţiei Universitare Carol I., în 14 martie 1895. Prima întâlnire a reginei la Bucureşti cu viitoarea pianistă Aurelia Cionca, un copil-minune.
1896	Angajează pe Theodor Fuchs ca pianist şi consultant muzical al Curţii Regale din Bucureşti.
1898	Începe susţinerea tânărului muzician George Enescu, invitându-l la Curte. Publicaţii: "Monsieur Hampelmann" (Domnul Pulcinel), o poveste pentru copii în patru limbi: germană, română, franceză, engleză, scrisă de Carmen Sylva şi cu ilustraţii de Lecomte de Nouy, Bucureşti: Carol Göbl.
1899	Publicaţii: "Die beiden Masken" (Cele două măşti), traducere din franceză a operei "Les deux Masques" de Paul de Saint-Victor, 3 volume, Berlin: Duncker, 1899-1900.
1900	Publicaţii: "Thau" (Rouă), poezii, Bonn. "Seelengespräche", predici laice, Bonn: Strauss. (traducerea în româneşte apăruse deja în 1888 la Bucureşti sub titlul "Cuvinte sufleteşti").
1901	Publicaţii: "Märchen einer Königin" (Poveştile unei regine), cu ilustraţii de Elias, Fidus, Kado, Bonn: Strauss.
1902	Moare mama Elisabetei, principesa Maria de Wied. Elisabeta moşteneşte vila Segenhaus. Planuri de a transforma Segenhaus într-un loc de întâlnire transeuropean pentru artişti. Publicaţii: "Es ist vollbracht. Das Leben meines Bruders Otto Nicholas, Prinz zu Wied" (S-a îndeplinit. Viaţa fratelui meu Otto Nicholas, prinţ de Wied), memorii, Berlin: Duncker.
1903	Elisabeta petrece un timp la Segenhaus împreună cu muzicianul George Enescu, secretarul ei şi violonistul Edgar Dall'Orso şi cu celistul Dimitrie Dinicu. Enescu compune piesa "Regen" (Ploaia) după un text al reginei. Îl întâlneşte pentru prima oară pe copilul-minune Florizel von Reuter, pe care îl primeşte împreună cu mama acestuia la Segenhaus. Publicaţii: "Unter der Blume" (Buchet de vin), cântece, Regensburg. "Geflüsterte Worte" (Vorbe şoptite), eseuri şi lirică, 5. volume, Regensburg: Wunderling, 1903-1912.
1904	Publicaţii: "In der Lunca. Rumänische Idylle" (In luncă. Idila românească), povestire, cu o dedicaţie lui George Enescu: "copilului meu de suflet", cu două planşe după picturi de Nicolae Grigorescu, Regensburg: Wunderling.
1905	Vizita nepoatei de frate, prinţesa Luise de Wied, la Sinaia. Elisabeta începe pregătirea unui proiect de cartier al orbilor "Vatra Luminoasă". Publicaţii: "Rheintochters Donaufahrt" (Fiica Rinului călătorind pe Dunăre), descriere autobiografică a călătoriei familiei regale şi princiare pe Dunăre, 10-16 mai 1904, Regensburg: Wunderling.
1906	Expoziţia jubilară pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. al României şi 25 de ani a Regatului României. Construirea primei case din colonia pentru orbi "Vatra Luminioasă" din Bucureşti. Elisabeta începe să sprijine mişcarea de Esperanto din România, privită ca o iniţiativă de înţelegere între popoare legată şi de proiectul coloniei pentru orbi, "Vatra Luminoasă".
1907	La sfârşitul lui februarie izbucneşte răscoala ţăranilor împotriva nedreptăţii proprietarilor şi arendaşilor pămâturilor, pronind din satul Flămânzi în Moldova şi răspândindu-se in întreaga ţară. Mişcarea este însoţită de violenţe, distrugerea mai multor proprietăţi şi uciderea multor arendaşi. Innâbuşirea răscoalei în luna martie cu ajutorul armatei române. Regina Elisabeta începe să spijine ţesătoria şi creşterea viermilor de mătase în România.
1908	Publicaţii: "Mein Penatenwinkel" (Colţii penaţilor mei), memorii, vol. 1, Frankfurt/ Main: Minjon.
1909	Se înfiinţează "Azilul Orbilor Regina Elisabeta". Regele Carol I. susţine financiar proiectul azilului.
1911	Instituţionalizarea proiectului coloniei orbilor "Vatra Luminoasă" prin sprijinul Regelui Carol I. Regina Elisabeta se îmbolnăveşte de cataractă.
1913	Sărbătorirea aniversării de 70 de ani a Reginei Elisabeta. Publicaţii: "Aliunde" (De altundeva), aforisme în franceză, cu o dedicaţie în amintirea doamnei ei de onoare Ecaterina Exarhu, Bucureşti: Minerva.
1914	Elisabeta face o operaţie de cataractă, care reuşeşte. Vizitează pentru ultima oară Segenhaus. Izbucneşte Primul Război Mondial, iniţial cu neutralitatea României şi împortiva dorinţei Regelui Carol I. de a se alătura aliaţilor Germaniei. 10. octombrie: moare Regele Carol I.; este înmormântat la Curtea de Argeş. Succesori la tronul României sunt: Regele Ferdinand şi Regina Maria. Regina-văduvă Elisabeta se retrage tot mai mult la Curtea de Argeş.
1916	2 martie: Elisabeta moare în urma unei pneumonii. Este înmormântată la Curtea de Argeş lângă soţul ei, Regele Carol I., şi împreună cu rămăşiţele pâmânteşti ale fiicei lor, prinţesa Maria (decedată în 1874).